De la 1 ianuarie o să slăbesc. De la 1 ianuarie o să citesc mai mult. O să scriu mai mult. O să fac sport. O să am mai multă grijă de mine. O să fiu mai ordonată. O să rezolv lucrurile fără să le mai amân. O să învăț lucruri noi.
Posibil… Probabil… Dar cel mai sigur e că nu voi face tot ce îmi propun. Așa am început fiecare an: zeci de dorințe, planuri de care s-a ales praful…
Pe de altă parte, în ultimii ani, în fiecare an am și realizat câte ceva dintre lucrurile pe care mi le-am propus (și voi scrie la un moment dat despre asta). Când am realizat acele lucruri, nu le-am mai gândit ca pe ceva singular, un obiectiv pe care odata realizat îl și uit, ci ca pe ceva care face parte din identitatea mea: „sunt o persoană organizată”, „sunt o persoană care citește”. Schimbarea perspectivei m-a ajutat să îmi asum transformările pe o perioadă lungă de timp, să nu mai aștept rezultate imediate. Totul a pornit de la o decizie pe care am internalizat-o. Nu mi-am dat seama că am avut această abordare până când nu am citit „Atomic Habits”.
Este atât de ușor să supraestimăm importanța unui moment definitoriu și să subestimăm valoarea micilor progrese zilnice.
„Atomic Habits”, James Clear
Pe scurt, poți să îmbunătățești absolut orice aspect al vieții tale dacă te concentrezi zilnic să devii doar puțin mai bun la respectivul lucru. Însușirea unui obicei pozitiv este echivalentul cultivării unei flori delicate, de care trebuie să ai grijă câte un pic în fiecare zi.
Pare simplu, și chiar este. Simplu, nu ușor. Cel mai dificil în a progresa mereu este că progresul este plictisitor de lent. În aceste condiții, nerăbdarea de a obține rezultate se va traduce într-o dezamăgire rapidă, pentru că ele nu apar imediat. Aici intervine motivația intrinsecă, și forma supremă de motivație intrinsecă e transformarea unui obicei într-o componentă a identității proprii.
Redau aici cel mai bun exemplu în acest sens din carte, care mi-a dat enorm de gândit:
Imaginează-ți doi oameni care rezistă tentației de a fuma. Când li se oferă o țigară, unul dintre ei spune: „Nu, mulțumesc, încerc să mă las”. Pare a fi un răspuns rezonabil, dar acest om se consideră fumător, încercând totuși să fie altcineva. Speră că i se va schimba comportamentul, în ciuda faptului că și-a păstrat aceleași convingeri despre sine. A doua persoană refuză, spunând „Nu, mulțumesc, sunt nefumător”. Este o diferență mică, dar această afirmație semnalizează o schimbare de identitate. Fumatul aparține trecutului, nu prezentului.
„Atomic Habits”, James Clear
Câți dintre noi nu repetăm ani de-a rândul fraze pe care le acceptăm ca adevăruri, parte din noi, imposibil de schimbat:
- Nu sunt niciodată punctuală,
- Sunt un dezastru la matematică,
- Am îmbătrânit, nu îmi mai merge creierul ca în tinerețe.
Cel mai mare obstacol în calea schimbării este conflictul de identitate. Cu cât o convingere sau o acțiune sunt mai profund legate de identitatea ta, cu atât mai greu îti va fi să le schimbi.
Bineînțeles, partea bună este că totul poate fi schimbat. Identitatea se modelează în funcție de obiceiurile pe care le avem:
Mai exact, obiceiurile sunt modalitatea prin care îți concretizezi identitatea. Când îți faci patul în fiecare zi, concretizezi identitatea unei persoane organizate. Când scrii în fiecare zi, concretizezi identitatea unei persoane creative. Când te antrenezi zilnic, concretizezi identitatea unui sportiv.[…] Astfel, procesul formării unor obiceiuri este de fapt un proces de construire a identității.
[…] În realitate, obiceiurile contează nu pentru că ele te conduc la rezultate mai bune (deși au acest potențial), ci pentru că îți pot schimba convingerile despre tine însăți.
„Atomic Habits”, James Clear
Și atunci, rețeta pentru orice vrei să realizezi este simplă:
1. Decide-te ce tip de persoană vrei să fii.
2. Dovedește acest lucru prin mici progrese.
„Atomic Habits”, James Clear
În plus, înțelegând anatomia unui obicei, putem să găsim modalitatea optimă de a crea cât mai multe obiceiuri bune și de a le elimina pe cele care nu ne mai servesc.
Două idei care favorizează adoptarea unui nou obicei:
- Este mai ușor să devenim dependenți de obiceiurile noastre bune dacă le asociem de la început cu activități care ne creează plăcere.
Anticiparea recompensei – și nu obținerea ei – este cea care ne determină să acționăm. Cu cât plăcerea pe care o anticipăm este mai mare, cu atât mai mult crește nivelul dopaminei.
„Atomic Habits”, James Clear
- Și, mai mult, dacă vrei neapărat să te asiguri că formarea unui nou obicei va avea succes, este dovedit că apartenența la un grup este deosebit de importantă. Ea transformă o acțiune individuală într-una comună. Identitatea grupului o consolidează pe cea a individului. Când schimbarea echivalează cu integrarea în grup, atunci ea devine atrăgătoare.
Și acum, practic…
În cat timp se formează un obicei?
Conform unui studiu din 2009, publicat în European Journal of Social Psychology, formarea unui nou obicei durează între 18 și 254 de zile, în funcție de diverși factori (dificultate, motivație etc.) Studiul a concluzionat și că, în medie, sunt necesare 66 de zile pentru ca un nou obicei să devină automat.
Până la urmă, nu numărul de zile este important, ci numărul repetițiilor din acea perioadă – practici sport în fiecare zi și te aștepți să îți intre în obicei într-o lună, sau practici o dată la 3 zile si aștepți același rezultat?
În formarea unui obicei, cheia este repetiția, nu perfecțiunea. Nu trebuie să studiezi toate detaliile unui obicei nou. Trebuie doar să exersezi.”
„Atomic Habits”, James Clear
Cum să ai rezultate bune cu un minim de efort?
- Reproiectează-ți mediul înconjurător astfel încât să favorizezi adoptarea noului obicei: alege un loc apropiat, aliniat rutinei tale zilnice, redu inconveniențele care ar putea perturba noul obicei, adu tot ce ai nevoie cât mai la îndemână.
- Începe cu două minute. Orice obicei poate fi redus la o versiune de două minute:
E greu să alergi 5 km. Să parcurgi 10000 de pași comportă o dificultate moderată. Să mergi 10 minute pe jos este ușor. Să-ți încalți teneșii, foarte ușor.
Dacă obiectivul tău este să participi la un maraton, punctul de intrare este să-ți încalți teneșii.
„Atomic Habits”, James Clear
Toate cele de mai sus sunt câteva idei, cele care mi s-au părut a fi cele mai utile din „Atomic Habits”. Desigur, cartea are mult mai multe și este plină de exemple și anecdote pentru facilitarea reținerii acestor idei.
Recomand nu atât parcurgerea completă a cărții – pentru că are acest stil „american”/„self help” și poate nu vă va fi pe plac –, cât aplicarea chiar și a unei mici părți din tot ce propune. Cu siguranță va fi cu folos!
1000 de cărți și alte mici bucurii 