Cum să nu iți mai uiți capul

Când eram mică uitam des lucruri mărunte, ba acasă, ba la școală… invariabil eram întrebată, „Dar capul nu ți-l uitași?”

Iar acum… prea des am ajuns la gânduri de genul: „Am închis ușa?”, „Am închis aragazul?”, „Am scos fierul din priză?”, „Unde mi-o fi telefonul?”

În afară de concluzia logică – am îmbătrânit degeaba –, chestiile astea sunt teribil de enervante.

Soluția la toate? Tehnica de Semnalizare și Anunțare, prezentată în cartea „Atomic Habits”, de James Clear (în curând, recenzia completă). În momentul de față, este folosită de conductorii de tren din Japonia. Ei anunță cu voce tare și arată spre obiecte: „Semnalul este verde”, „Vitezometrul indică viteza de …km/oră”, „Drum liber” etc. Fiecare detaliu este identificat, indicat și anunțat. Sistemul are ca scop diminuarea erorilor și reușește asta cu până la 85%.

Cu alte cuvinte, data viitoare când pleci de acasă amintește-ți să spui cu voce tare: „Am luat telefonul și portofelul, cheile”; când termini de gătit: „Am închis aragazul”, etc.

Simplul fapt de a enunța cu voce tare diverse automatisme pe care le avem ne ajută să le readucem in conștient.

În plus, în carte era precizată și o altă utilizare pentru această tehnică:

Dacă vrei să scapi de obiceiul de a mânca nesănătos și te surprinzi că pui mâna pe o prăjitură, spune cu voce tare: „Sunt pe cale să mănânc această prăjitură, care nu îmi este necesară. Dacă o mănânc, am să cresc în greutate, și asta îmi va dăuna sănătății”.

„Atomic Habits”, James Clear

Practic, legat de ultima parte, fiecare face cum crede. Eu o să încerc enunțatul cu voce tare doar pentru partea cu uitatul lucrurilor 😀