Biblioteca de la Miezul Nopții

Matt Haig a devenit unul dintre autorii mei preferați după ce am citit această carte. Nu m-a dezamăgit nici cu altele, dar aceasta m-a uns pe suflet. Clar, dragoste de la primul citat:

Nu voi putea nicicând să fiu toate persoanele care aș vrea să fiu și nici să trăiesc toate viețile
care mi-ar plăcea. Nu voi putea nicicând să deprind toate abilitățile pe care mi le doresc. De ce le
doresc? Vreau să trăiesc și să simt toate nuanțele, tonurile și variațiile posibile ale experienței
mentale și fizice a vieții mele.

Sylvia Plath

Un citat minunat, dureros de real, din păcate. Nimeni nu simte asta mai bine decât un cititor împătimit. Matt Haig nu s-a oprit la întrebări, ci a dus gândul mai departe: dar dacă am putea? Dacă am putea să fim altcineva, cu o altă viață? Dacă am putea trăi sute de vieți diferite? Dacă am putea învăța tot ce dorim? Cine am deveni, de fapt?

Suntem definiți de limite. Suntem definiți de alegeri și mai ales de lucrurile, persoanele, ideile la care renunțăm. Ce se întâmplă când poți să vezi „ce ar fi fost dacă”? Cum te influențează posibilitatea de a ști exact ce s-ar fi întâmplat?

Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis. Și, în acea bibliotecă, sunt rafturi care se întind

la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să

vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri… Ai proceda diferit, dacă ai avea

ocazia să-ți alungi regretele?

Biblioteca de la Miezul Nopții, Matt Haig

Pe scurt, o poveste minunată despre Nora Seed, care se hotărăște să moară și, între viață și moarte, are ocazia să experimenteze sute de vieți posibile.

Ideea mi s-a părut fascinantă și pusă în practică frumos. Tratează idei filozofice, dar și idei despre anxietate, depresie și sinucidere, peste care presară câteva elemente fantastice – o rețetă tare bună pentru o lectură captivantă, cu atât mai mult când subiecte atât de sensibile sunt tratate de o persoană care le-a experimentat la rândul său.

Dar altceva vroiam să subliniez la această carte. Mi-a plăcut pentru că e, cumva, ilustrația perfectă pentru punerea în aplicare a planului Odiseea („The Odyssey Plan”).

Exercițiul a fost gândit de profesori de la Stanford – Bill Burnett și Dave Evans, în cartea „Designing your life”, despre care sper să ajung să scriu curând – și propune crearea unui plan pe cinci ani, în mai multe versiuni. Scopul său a fost ghidarea studenților aflați în anii de studiu terminali, pentru a înțelege mai bine ce își doresc mai departe pe plan profesional.

Cum să îți creezi propriul Odyssey plan?

Începi cu ce s-ar întampla cu viața ta dacă ai continua fiecare zi așa cum o ai în prezent – unde ai fi în cinci ani?

Continui cu o realitate alternativă – dacă primul plan nu ar fi posibil, cum ar fi viața ta în cinci ani? Ce ai face în loc de ce faci acum?

Apoi, creezi un plan alternativ pentru o realitate ideală, în care banii și timpul nu ar fi constrângeri.

Ai, astfel, trei planuri foarte interesante, care ar trebui să îți dea de gândit – ce poți aduce din planul versiunea „ideală” în viața ta acum, pentru a ți-o face mai bună? Cât de mulțumit ești de cum îți decurge fiecare zi și crezi că vei fi fericit peste cinci ani dacă continui în același fel?

Concluzie

Exercițiul „The Odyssey Plan” îmi pare foarte util și de repetat periodic. Matt Haig, bineînțeles reușește să își creeze propria lui versiune, iar concluzia la care ajunge m-a încărcat de optimism.

Las plăcerea descoperirii ei cititorilor 🙂