Cum să crești un geniu

”Geniul nu este nativ, ci dobândit prin educație și antrenament”. Acesta este motto-ul lui Laszlo Polgar. Convins de teorie, își va experimenta ideile pe proprii copii, folosind șahul ca instrument potrivit în acest scop.

Inițial, creează mediul optim pentru inspirarea pasiunii pentru joc: umple casa de cărți despre șah, fotografii cu jucători celebri, copiii urmând să studieze de acasă (suntem prin Ungaria, 1965) și să joace constant între ei.

Susan, Sofia și Judit încep să joace șah foarte devreme și ajung la performanțe uimitoare: după 6 luni, Susan, la 5 ani, învingea adulți, Sofia ajunge campioană mondială la 14 ani, iar Judit, mezina, devine, la 12 ani, cea mai tânără jucătoare clasată vreodată în topul celor mai buni 100 de jucători din lume. La 15 ani, Judit devine și cea mai tânără mare maestră din toate timpurile și rămâne in clasament timp de 26 de ani.

A fost o copilărie neobișnuită? Desigur. Nefericită? Cu siguranță, nu. Surorile însele susțin că au avut o copilărie amuzantă. Le plăcea să joace șah. Jocul a devenit o obsesie pentru că mediul era creat de așa natură. Șahul era competiție(și acest lucru în sine este foarte motivant) și era joacă. Totul se făcea de plăcere, chiar dacă sau cu atât mai mult cu cât includea o latură competitivă.

Surorile Polgar au fost crescute într-un mediu în care șahul era prioritar și o obsesie pentru șah era ceva normal. Prin performanțele deosebite obținute de fete, Laszlo Polgar a dovedit practic cum obiceiuri care în mediul tău cultural sunt încadrate în normalitate sunt cele care îți vor plăcea cel mai mult.

Cu toții vrem să aparținem unui grup. Dacă ai crescut într-o familie care te recompensează pentru abilitățile în șah, șahul ți se va părea atrăgător. În plus, tindem să imităm comportamentul persoanelor apropiate. Prietenii și familia exercită o presiune invizibilă, care ne conduce într-o anumită direcție.

Ca mamă a unui copil de aproape 2 ani, pot spune cu siguranță că ce e cel mai important este modul în care te comporți tu însăți. Ești un model pentru copilul care te va imita în cele mai mici amănunte, de la cum îți dregi glasul la cum gestionezi emoțiile. Dacă vrei ca un copil să citească, citește. Vrei să fie activ fizic, fii activă. Este uimitor cât de multă influență avem în modelarea personalității lui și asta presupune o oportunitate majoră de a ne îmbunătăți noi înșine.

Dacă v-au plăcut ideile de mai sus, vă recomand să citiți mai multe în cartea „Atomic Habits” de James Clear, despre care voi scrie în curând și mai detaliat.

În plus, mi-a plăcut tare mult discursul lui Judit Polgar la Ted Talks: