Despre: Gandhi: Și India va fi liberă!
Autor: José Frèches
India este un amestec de contradictii. Este amețitoare și agitată. Este aglomerată și abundentă în … absolut orice. Este sărăcie extremă și nepăsare față de lumea materială și este, în același timp, o luptă zilnică pentru obținerea unui venit minimal. Dar e clar că este unică și de o frumusețe deosebită, iar unul dintre factorii esențiali care au contribuit la păstrarea autenticității ei îl reprezintă Gandhi.
Din iubire nemărginită pentru țara sa, a cutreierat-o în lung și în lat, ca niciun altul, a străbătut oraș după oraș pentru a vorbi cu oamenii, pentru a-i sfătui, pentru a le fi alături în clipele cele mai dificile. Gandhi a ales cauze la rând, mici și mari, pe măsură ce apăreau, pentru care a luptat până la rezoluția dorită. Una dintre calitățile care l-au făcut remarcabil și care i-au adus până la urmă chiar aura de sfânt este aceea că mereu a crezut că mijloacele contează la fel de mult ca și scopul pe care îl vrea atins. Prin urmare, calea sa a fost întotdeauna dificilă, plină de obstacole chiar și din partea acelora cărora le reprezenta interesele, dar întotdeauna a fost și clară.
Fără violență, fără teamă, fără îndoieli, nu a cedat presiunilor britanice în fața nedreptăților asupra oamenilor de rând. Arma sa? Satyagraha (rezistența fără violență) și Postul negru. Lumea înceta întreaga activitate, oamenii se opreau și reflectau, în timp ce respectul și încrederea pe care le aveau pentru el depășeau orice neînțelegere, orice sacrificiu. Iar el, la rândul său, le-a răsplătit prin renunțarea la sine, prin conștientizarea că nu își mai aparține sieși, ci Indiei.
Gandhi a oprit oamenii din urmărirea orbească a stilului occidental și din copierea lui si i-a întors la tradițiile autentice indiene, în domenii variind de la modă până la reînvățarea folosirii vârtelniței la țesut. I-a învățat pe oameni să își susțină drepturile cu încredere de nezdruncinat și a insistat asupra importanței educației. Pas cu pas, India în sine a fost transformată. A înțeles ca trebuie să evolueze și să își exprime punctul de vedere. Independența a urmat, chiar dacă nu în cele mai fericite condiții, pentru că a rămas problematică dezbinarea între musulmani și hinduși, oricâte intervenții a avut Gandhi pentru a explica esența religiilor ca fiind aceeași: un singur și același Dumnezeu. Diferențele au generat un război civil sângeros, o ură fără sens care i-a adus și lui sfârșitul, după o viață trăită pentru susținerea nonviolenței. Și totuși, rămâne cunoscut ca fiind cel care a trezit sufletul Indiei și a fost fidel crezului său până în ultimul moment, chiar dacă asta a însemnat, deseori, chiar sacrificarea propriei libertăți.
Cartea este axată si pe relatarea destul de detaliată a motivației sale. Autorul încearcă o explicare a viziunii lui Gandhi pe puncte controversate din istoria Indiei: conflictul dintre hinduși și musulmani, divizarea Indiei în state independente, sistemul castelor, discriminarea. Dar și mai mult, se încearcă înțelegerea lui ca persoană, cu valorile și credințele sale. Pe mine, unele m-au șocat sau mi-au ridicat semne de întrebare, cum este încercarea lui Gandhi, bătrân fiind, de a își demonstra sieși că nu mai are nici un impuls sexual. În acest sens, a experimentat de câteva ori dormitul dezbrăcat lângă fete tinere din ashram-ul său. Explicația sa e că trebuie să te ferești de tentații doar atunci când simți anumite lucruri ca fiind tentații. Dacă ele nu reprezintă tentații pentru tine, nu ai de ce să te ferești. Pot întelege asta până la un punct, rațional îmi e clar, deși… dacă nu sunt tentații, ce rost are să reflectezi asupra lor sau să le testezi?
Ce mi s-a părut însă cu adevărat trist este că trăsătura sa cea mai de admirat, neabaterea de la principii, a fost și cea care l-a îndepărtat de proprii copii și chiar, câteodată, de soție. Poate era inevitabil, pentru că, ce e drept, nu știu nici măcar un exemplu de personalitate rămasă marcantă în istorie care să nu își fi neglijat familia pentru a se dedica lumii întregi. Acesta este cel mai mare sacrificiu, pe care puțini sunt capabili să îl facă. În cazul său, sacrificiul l-a transformat într-o legendă și, mai important, a adus alinare suferinței indienilor. Cum ar fi arătat India fără curajul său de a face „marșul sării”, fără curajul său de a posti până la moarte pentru a opri violențele? Fără o personalitate marcantă, care să genereze acest imbold, să împingă oamenii la acțiune, s-ar produce vreodată schimbări? Întreb…
Citate preferate:
Întemnițarea sa nu a făcut decât să îi sporească aura. Într-o zi, Vallabhbhai Patel l-a anunțat că în unele sate, țăranii lipeau efigia sa de zidurile templelor:
– Ai ajuns egalul unui zeu. Darshan-ul tău a devenit de neprețuit!
A gustat gluma doar pe jumătate. După părerea lui, manifestările acestea seamănă cu un fetișism de circ ce nu corespunde deloc ideii pe care și-a format-o despre lupta pe care o duce.
[…] – Aș prefera ca Satyagrha și ahimsa să fie mai bine înțelese. Cât despre efigia mea, întrucât nu sunt vreun model de frumusețe, îi deplâng sincer pe cei care o privesc…***
Gandhi îi răspunse lui Pansari, privindu-l cu tristețe:
– Ceea ce mă diferențiază de Bose este că eu nu fac nicio distincție între mijloace și scopuri. Mi se pare că este la fel de rău să folosești mijloace nefaste pentru a-ți atinge obiectivele ca atunci când urmărești obiective nefaste în sine…
1000 de cărți și alte mici bucurii 