Mic dejun la Tiffany

Breakfast at Tiffany's

Despre: Mic dejun la Tiffany
Autor: Truman Capote

Breakfast at Tiffany's
Breakfast at Tiffany’s***

Chiar dacă nu știi nimic despre film, când citești această carte este foarte dificil să nu îți imaginezi o Holly Gollightly frumoasă, cu ochi mari și naivi și coafuri elaborate: Audrey Hepburn în persoană. Felul în care autorul povestește despre ea, din amintiri, scoate la iveală o fire calculată, rece, incapabilă de implicare cu toată inima într-o relație, chiar dacă, aparent, este sufletul petrecerilor și de o inocență duioasă.

Cu toate acestea, trăsătura pe care am găsit-o ca fiind cea mai captivantă este misterul care o înconjoară. Tocmai acest văl care o face atât de inaccesibilă este cel care reușește să o și transforme în obsesie pentru narator. Tot misterul este cel care o face atât de feminină, chiar dacă, după limbaj și având în minte perioada în care are loc acțiunea, ea poate fi considerată, de altfel, vulgară. Și totuși, nu poți să o găsești așa. Este prea gingașă pentru asta. Când cele două imagini se suprapun sau se contrazic, victorioasă apare întotdeauna personalitatea actriței care a reușit să se impună și să șteargă vulgaritatea personajului cărții, ba, mai mult, chiar să îi dea un aer sofisticat și elegant.

Povestea se desfășoară în arhi-cunoscutul New York, făcând intrarea în atmosferă foarte rapidă și reprezentând locul ideal pentru o făptură sălbatică, așa cum se descrie ea însăși, o făptură menită să fie liberă. Deși poate părea că are nevoie de protecție și grijă, ea demonstrează că este descurcăreață și curajoasă. Înțelege riscurile implicate în a ajuta un condamnat la închisoare și totuși si le asumă fără regrete. Iar acest amestec de riscuri asumate și momente de vulnerabilitate îi dau, din nou, un aer misterios, din nou o fac de neînțeles și ea apare cu atât mai mult, mai interesantă. Cititorul rămâne prins și contrariat de ipostazele diferite și parte din farmecul cărții este tocmai această parte a neînțelegerii firii ei reale: în nici un moment nu poți fi sigur că o judeci corect, sau mai degraba, ți se pare mereu că o judeci corect și apoi îți dai seama că te-ai înșelat din nou.

Naivă sau șireată? Delicată sau vulgară? Îndrăgostită sau profitoare? Diferențele majore între carte și film pun în valoare jocul actriței mai mult decât orice altceva. De altfel, e și natural: cartea a fost scrisă având în minte pe Marilyn Monroe, în timp ce filmul omite detalii, creând un personaj mult mai romantic. Pe de altă parte, se pierde și esența poveștii: accentul pe evoluția de la o adolescență dramatică la o tinerețe liberă de prejudecăți, dorința permanentă a lui Holly de evadare, capacitatea sa de reinventare- toate trăsături valoroase și care conferă cărții o profunzime aparte.

Un film clasic de Hollywood, un happy end neașteptat pentru cititori versus o carte despre evoluție și un personaj realist conturat – la prima vedere, pare că nu se potrivesc. Pe de altă parte, mie mi s-au părut a se completa perfect: cartea ca o continuare a filmului. În ea apar concluziile naratorului fără nume, în ea apare înțelegerea și acceptarea realității mai aspre decât imaginea visătoare și romantică a trecutului văzut prin ochii îndrăgostitului Paul Varjak. Dacă ignorăm detaliile, împreună relatează cursul aproape firesc al relațiilor de iubire -perspectiva filmului în care predomină optimismul începutului și fericirea ignoranței și perspectiva cărții în care predomină sentimentul poveștilor apuse și împânzite de gânduri și întrebări fără răspuns.

Citate preferate:

Trebuie să ai o fire simțitoare ca s-o poți aprecia, să ai un suflet de poet. Dar îți spun eu ce cred. Poți să-ți spargi creierii cu ea și n-o să te alegi decât cu o baligă pe tavă. Ca să-ți dau un exemplu ce fel de om e, așa cum o vezi acum? E genul de fată despre care citești prin ziare c-a sfârșit înghițind un tub întreg de somnifere. Am văzut mai multe cazuri de-astea decât poți număra pe degete. Iar puștoaicele alea nu erau nici măcar țicnite. Ea chiar este țicnită.

Nu, uite care e problema: polițaii nu vor decât să mă-nghesuie de câteva ori pe gratis și apoi să fiu martoră la proces împotriva lui Sally, nimeni n-are intenția să mă dea pe mine-n judecată, n-au nici cea mai mică umbră de dovadă împotriva mea. Mă rog, poate c-oi fi eu depravată până-n fundul sufletului, dar de venit ca martor împotriva unui prieten n-am să vin.

***Mulțumiri Dianei Șerban pentru desen!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: