Despre eficienţă

Despre: Eficienţa în 7 trepte sau Un abecedar al înţelepciunii

Autor: Stephen Covey

De multe ori mă întreb: de unde această fascinație a mea pentru cărțile de dezvoltare personală? Ce sper să găsesc acolo? Ce promisiuni de eficiență și superwoman mă fac să continui să aleg câte o nouă poveste cu oameni care au găsit un secret al vieții, un mod de a face totul bine și rapid? Ce-i drept, încă nu am citit o astfel de carte scrisă de o femeie. Probabil numai barbații reușesc să găsească echilibrul și au și timpul să își povestească legenda mai departe.

Totuși, din pleiada de cărți pline de promisiuni, ce are diferit aceasta? Din punctul meu de vedere, merită un loc aparte pentru că discută principii şi o modalitate de a creşte care implică un real efort. Este diferită pentru că nu are o soluţie rapidă la orice problemă. Nu îţi spune că, dacă zi de zi stai peste program şi eşti obosit şi ai de făcut din ce în ce mai multe lucruri, aici vei găsi un mod de a fi atât de eficient încât să le faci pe toate. Nu. Spune că ai o problema, că nu ai o prioritizare în acord cu ceea ce te face fericit de fapt. Şi nu, nu te face fericit să stai la filme toată ziua, chiar dacă experienţa mea mă îndeamnă să aduc, aici, zeci de contra-argumente. Şi nu te face fericit nici măcar să faci toate acele lucruri pe care ți se pare că trebuie să le faci (în continuare, eu am dubii legat de asta, dar este doar pentru că nu mi s-a întâmplat să reușesc să fac tot ce îmi propun, ca să verific).

Este drept că aceasta nu e o carte care frapează prin stilul în care este scrisă. Mie, cel puțin, mi-a dat, de la început, senzația că am de-a face cu un american plin de sine, atotștiutor, care încearcă într-un fel să vândă ceva. E doar o senzație, am trecut peste ea, la sfatul prietenei care mi-o recomandase. Acum, nici nu mai contează, pentru că mă bucur că am găsit aici idei de bun-simţ, idei de pus în practică zilnic şi  exemple clare, bine gândite – nu știu dacă adevărate, dar la obiect.

„Suntem ceea ce facem în mod repetat”, spunea Aristotel. Şi atunci, ce vrem să facem cât mai des posibil? Tot ceea ce este necesar astfel încît să simţim că avem succes atât pe plan personal, cât și social şi interior. Sunt trei planuri care ne definesc complet, trei planuri de la care avem așteptări diferite și pe care le tratăm conform urgenţelor de moment, când ar trebui să le abordăm metodic. Autorul propune cu această abordare o trecere treptată de la dependenţă la independenţă şi apoi la interdependenţă. Cum? Cu ajutorul celor şapte principii (ştiu, numai în basme mai apar numere aşa):

1. Fii proactiv
2. Începe cu gândul la final
3. Dă prioritate priorităţilor
4. Raţionează câştig-câştig
5. Caută să înţelegi şi apoi să fii înțeles
6. Acţionează sinergic
7. Ascute ferăstrăul

E adevărat: ultimele sună amuzant și pretențios, dar sunt, ca și restul, deprinderi simple și utile de management al timpului. Eu pot adăuga doar impresiile personale: de câte ori aplic sfaturile de aici, am o stare de mulțumire mai mare, un simţ mai profund al realizării. Nu le aplic mereu pentru că de la vorbă la fapta e cale lungă, de multe ori, mai lungă decât sunt dispusă să parcurg şi, bineînţeles, scuze găsesc întotdeauna. Cartea rămâne, însă, una dintre cele care mi-au schimbat un pic mentalitatea, iar efectul ei l-am observat în timp. Datorită ei, am căpătat o doză bună de ce presupune echilibrul, ce presupune să te opreşti şi să înţelegi că nici nu poţi, nici nu vrei să faci totul.

Citate preferate:

Să presupunem ca ați întâlni în pădure pe cineva care muncește de zor să doboare un copac.

– „Ce faceţi?”, îl întrebaţi.

– „Nu vedeţi?”, răspunde, iritat. „Tai copacul ăsta.”

– „Păreţi istovit!”, exclamaţi. „De când trudiţi aşa?”

– „De peste cinci ceasuri”, replică, „şi mă simt sleit! E muncă, nu glumă!”

– „De ce nu vă opriţi o clipă să ascuţiţi fierăstrăul?”,) îl întrebaţi. „Sunt sigur că aţi avea mai mult spor.”

– „N-am timp să ascut fierăstrăul”, spune omul, apăsat. „Trebuie să-mi văd de lucru!”