Iarna


Despre: Mâna stângă a întunericului

Autor: Ursula K. Le Guin

S.F. nu este genul de lectură pe care ma găsesc des savurându-l. Nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că pur şi simplu nu am avut foarte des ocazia să dau peste astfel de cărți. Săptămâna aceasta a fost o excepţie binevenită.

În ton cu anotimpul care urmează, a fost prea uşor să intru în atmosfera glaciară, în gerul și viscolul de pe planeta Iarna. Pe de altă parte, m-am găsit în această carte, din nou, în postura în care mă aflam când am călătorit în India: cea de observator, neadaptat la climă, care încearcă să absoarbă cât mai mult şi cât mai repede detalii culturale, diferenţe, similitudini, psihologia personajelor. Cartea a reușit din plin sa ma transpună în acea lume nouă și să mă facă să înțeleg și să simt parțile sale bune și rele – a fost ca un jurnal cu impresii de călătorie către un ținut diferit, și totuși la fel.

Totul începe cu o parada pentru inaugurarea construcției unui pod – destul de grăitor, ca simbolistica, pentru ceea ce urmează: o lectură despre construirea unei legături între civilizații. Este doar unul dintre detaliile care mi s-au părut perfecte pentru încadrarea acțiunii, un mic exemplu, între multe altele, despre cum autoarea a reuşit să se gândească la fiecare aspect, oricât de mărunt, din poveste.

Oamenii de pe această planetă practică Prezenţa chiar şi în numerotarea anilor: întotdeauna cel curent este Anul Unu. Pot prevedea viitorul și înțeleg inutilitatea deținerii unui răspuns la o întrebare greșită. Societatea presupune o egalitate perfectă între femei și bărbați, pentru că această latură sexuală este manifestată pentru o perioadă scurtă, genul este aleator și poate alterna, atât sub aspect comportamental, cât și fiziologic de la o relație la alta.  Cartea nu oferă doar imaginea de ansamblu, ci surprinde chiar destul de detaliat și impactul pe care îl are asupra civilizației o societate în esență androgină. În plus, citim legende, descoperim obiceiurile, proverbele și limbajul gethenienilor, toate aspectele care definesc o cultură fiind atât de bine plasate în atmosfera, încât creează o impresie realistă.

Asemănările cu realitatea vremurilor în care cartea a fost scrisa, perioada Războiului Rece, nu pot să nu ne aducă un pic cu picioarele pe pământ. Planeta Iarnă este împărțită intre doua mari națiuni, una cu locuitori extrem de orgolioși, dificil de unit chiar pe plan intern, cealaltă cu oameni născuți și crescuți ca parte dintr-o colectivitate, fără proprietăți, obișnuiți cu rigorile disciplinei, ordinii și securității. În mod „întâmplător”, cele două state nu erau într-un război deschis, aparent aceasta noțiune fiindu-le necunoscută, dar erau evidente permanenta concurenţă și intrigile politice. Acum, privim istoria cu nepăsare – totul s-a rezolvat cu succes intre timp, dar înțelegem de ce, la momentul apariției, cartea a stârnit mult entuziasm.

Ce rămâne de explicat este titlul, care mi s-a părut la început foarte pretențios și comercial faţă de ceea ce citeam și pe care nu l-am înțeles decât spre final. Acum, bineînțeles, îl găsesc ca fiind parte integrantă a lumii de pe Iarnă, dar păstrez misterul pentru cei ce vor sa citească romanul.

Citate preferate:

– Dacă urăsc Orgoreynul? Nu, de ce aş face-o? Cum poţi să urăşti o ţară sau să iubești alta? Tibe vorbește despre asemenea lucruri, eu n-am abilitatea lui. Eu cunosc oameni, orașe, ferme, dealuri, râuri și stânci. Știu cum toamna, razele amurgului scaldă un luminiş pe o colină. Dar ce rost are sa înconjuri toate aceste lucruri cu o graniță, să le dai un nume și să te oprești cu iubirea acolo unde numele încetează? Dacă îți iubești tara înseamnă să urăști ne-ţara? Atunci nu-i bine. E o simplă iubire de sine? Asta-i bine, dar nu trebuie să faci din ea o virtute sau o profesiune… Aşa cum iubesc viaţa, iubesc şi dealurile Domeniului Estre, însă genul acesta de iubire nu are o frontieră a urii. Iar dincolo de aşa ceva sunt ignorant, sper…

4 comentarii

  1. Probabil mie mi-a placut tocmai ca partea S.F. este pe plan secundar si accentul e pus pe personaje si evolutia lor. Dar da, o sa urmeze science fiction, poate ceva mai recent.

  2. Bine ca ti-a plăcut, poate mai incerci si altele din gen. Pe mine m-a cam plictisit… Probabil nu m-a atras stilul acestei cărți

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: