Inteligenta emotionala

Despre: Inteligenţa emoţională

Autor: Daniel Goleman

Am auzit pentru prima dată de această carte de la profesorul meu de management din anul al doilea de facultate, un profesor pe care nu am putut să nu îl remarc și să nu îl respect pentru implicarea de care a dat dovada în modul în care ne-a ținut cursul, pasiunea pe care a pus-o în explicații și perseverenţa cu care a încercat să facă domeniul acesta cat mai captivant pentru studenți.

Nu am citit-o atunci. De fiecare dată când am vrut să o cumpăr, mi s-a părut prea scumpă. Mai târziu, din timp în timp, am auzit discuții despre ea, pentru că inteligenţa emoțională este, deja, de ceva timp, un concept general cunoscut. Abia de curând am împrumutat cartea de la un prieten. Acum, după ce am citit-o, pot spune ca o voi cumpăra cu siguranță, pentru că este o carte la care as vrea sa ma reîntorc peste câțiva ani, să îmi reamintesc principii și idei pe care le pune în discuție.

Începutul este destul de grăitor cu privire la mesajul general: un impact emoțional direct, cu un caz real exemplificat în primele rânduri. Deja, de aici, cititorul este câștigat şi interesul său, trezit instant, este menținut datorită numeroaselor exemple şi studii de caz – totul în carte iți da senzația de real și imediat. Mai mult, te captivează demonstrația edificatoare: nu este suficient sa fii inteligent în sensul clasic (să ai un IQ foarte mare) ca să reușești. Sunt multe elemente care țin de personalitatea, de motivația, de modul de înțelegere a celor din jur care contribuie la succesul sau eșecul unui individ.

Utilitatea cărţii este incontestabilă: autorul deschide percepția fiecăruia asupra unei noi perspective de a privi fiecare ființa. Ajungi sa înțelegi cat de diferiți suntem și cât de talentați, fiecare în felul său. Este clar ca nu toată lumea este menită să înțeleagă matematica, muzica sau pictura. Fiecare are o înclinație pe care trebuie să o găsească şi să o cultive. Acest fapt este știut dintotdeauna și, totuși, societatea încă este construită de aşa natură că educaţia pe care o primim nu este în armonie cu acest principiu: părintii își împing copiii sa le calce pe urme, iar școlile îi favorizează pe cei înzestrați cu inteligenţa matematică.

Stilul în care cartea este scrisă este destul de științific și se axează pe fapte clare, studii explicate și citate cu exactitate, exemple de şcoli care au introdus în planul de învățământ cursuri „altfel”, cu rezultate remarcabile. Personal, o vad ca pe un îndemn subtil la o schimbare treptată, un indemn la care subscriu cu încredere. Obiceiurile, tradiţiile, mentalitatea nu pot fi modificate cu ușurință, dar este suficienta aplicarea câtorva dintre învățămintele desprinse din această lectură în viaţa zilnică, în modul de creştere a copiilor şi, cu timpul, societatea va permite fiecărui individ să beneficieze mult mai ușor de ceea ce are nevoie pentru a fi fericit.

Cu alte cuvinte, din înțelegerea mea, scopul cărții este recunoașterea naturii extraordinar de complexe a individului care nu poate și nu trebuie să fie judecat după sau redus la un singur criteriu: IQ-ul. Iar educația trebuie sa se ocupe de toate laturile individului, de la a-l învăța tabla înmulțirii, până la a-l învăța modurile de rezolvare a conflictelor.

Citat preferat:

Un alt fel de inteligenta

Pentru un observator întâmplator, micuţa Judy de patru anişori poate părea o fiinţă izolată printre colegii ei de joacă mai sociabili. Ea stă deoparte, nu participă intens la joacă şi nu este niciodată în centrul atenției. În schimb, este un fin observator al politicii sociale din grădinița ei și poate este chiar cea mai sofisticată dintre copii atunci când este vorba să analizeze felul cum simt ceilalți.

Sofisticarea ei nu a fost evidentă pana ce educatoarea lui Judy nu i-a adunat pe toţi copilașii de patru ani pentru a intra in Jocul Clasei. Jocul Clasei – un fel de casa a păpușilor care copiază sala de grădiniță și unde apar figurine care în loc de cap au mici fotografii ale copiilor de grădiniță și ale educatorilor – este de fapt un test asupra percepției sociale. Când educatoarea i-a cerut lui Judy să așeze fiecare fetiţă și fiecare băiețel în acea parte a încăperii în care le place lor cel mai mult sa se joace – colţul artistic, cel cu cuburi s.a.m.d – Judy a făcut-o cu o acuratețe extraordinară. Atunci când i s-a cerut să așeze fiecare băiețel și fiecare fetiţă alături de cei cu care le place cel mai mult sa se joace, Judy a dovedit ca ii poate găsi pe cei mai buni prieteni ai fiecăruia.

Acuratețea lui Judy dezvăluie faptul că ea deține o hartă socială perfectă a grupei sale de la grădiniță și un nivel de percepție excepțional pentru o fetiţă de patru ani. Acestea sunt capacitățile care ulterior în viaţă îi vor permite lui Judy sa devină o vedetă în orice domeniu în care sunt necesare „calități în abordarea oamenilor” – de la vânzări la management și diplomație.